FLOROGLUCÍNĂ s. f. Substanță chimică cristalină, solubilă în alcool și în eter, folosită ca developator în fotografie și ca intermediar în sinteza unor rășini, coloranți etc. – Din fr. phloroglucine. Vezi definitia »

OLÍVĂ s. f. 1. piesă în fonetica experimentală, care se introduce în nas pentru a se înregistra suflul nazal. 2. (arhit.) ornament în formă alungită, asemănător unei măsline. 2. formație anatomică proeminentă și rotunjită. ◊ proeminență rotunjită în partea superioară și laterală a bulbului rahidian. (< lat. oliva, fr. olive, germ. Olive) Vezi definitia »

PNEUMARTRÓZĂ s. f. infiltrație de gaze într-o cavitate articulară, prin traumatism sau efectuată în scopul unei explorări radiografice. (< fr. pneumathrose) Vezi definitia »

PARALÍPSĂ s.f. Preterițiune. [< germ. Paralipse, cf. gr. paraleipsis – omitere]. Vezi definitia »

POLIZAHARÍDĂ s. f. produs macromolecular natural din clasa hidraților de carbon, prin policondensarea mai multor monozaharide. (< fr. polysaccharide) Vezi definitia »