NEOECOLOGÍE s. f. ramură a ecologiei care studiază ecosistemele recente. (< fr. néoécologie) Vezi definitia »

MACROGAMÍE s. f. 1. fecundație în cadrul căreia funcționează doi indivizi unicelulari ai aceleiași specii. 2. procesul de contopire a doi macrogameți. (< fr. macrogamie) Vezi definitia »

INHIBÍȚIE, inhibiții, s. f. 1. Proces fundamental al activității nervoase, opus excitației, care se manifestă prin diminuarea, frânarea sau suprimarea efectelor excitației. 2. (Chim.) Fenomen de oprire, de întârziere sau de micșorare a vitezei de desfășurare a unei reacții chimice cu ajutorul inhibitorilor. – Din fr. inhibition, lat. inhibitio. Vezi definitia »

PRUNĂRÍE¹ s. f. Ocupația prunarului². – Prunar² + suf. -ie. Vezi definitia »

CROMOTERAPÍE s.f. (Med.) Tratarea unor maladii prin utilizarea luminii colorate. [Gen. -iei. / < fr. chromothérapie]. Vezi definitia »