Definita cuvantului coamă
coámă (coáme), s. f. – 1. Păr lung crescut pe grumazul sau spinarea unor animale. – 2. Păr lung, plete. – 3. Creastă, culme. – 4. Creastă (de acoperiș). Mr., megl. coamă, istr. comę. Lat. cŏma (Pușcariu 305; Candrea-Dens., 377; REW 2071; DAR); cf. it. chioma, prov. v. sp., port. coma. – Der. comat (var. încomat), adj. (cu coamă, pletos); comos, adj. (pletos). Matei Caragiale pare să fi fost primul care a folosit vb. a încoma „a încununa cu plete” (nori ce trec încomînd cerul), construit pe baza adj. anterior; comar, s. n. (partea dinspre ceafă a apărătorii de jug).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu coamă
COLERÉTĂ, colerete, s. f. Guleraș din țesătură fină sau din dantelă (încrețit sau plisat). – Din fr. collerette. Vezi definitia »
PANTAHÚZĂ, pantahuze, s. f. (Astăzi fam. și depr.) Listă de subscripție cu care se strâng bani pentru clădirea sau pentru repararea unei biserici, pentru o operă de binefacere etc. – Din ngr. pantahúsa. Vezi definitia »
ȘÍȘCĂ s. f. (Reg.) Tocătură de paie sau de coceni folosită pentru hrana vitelor. – Din ucr. sička. Vezi definitia »
scómșă s.f. (reg.; în expr.) lucrul e cu scomșe = lucrul e cu socoteală, cu cumpătare. Vezi definitia »
SARÍSĂ s. f. (ant.) lance lungă macedoneană. (< lat. sarissa) Vezi definitia »