Definita cuvantului coamă
coámă (coáme), s. f. – 1. Păr lung crescut pe grumazul sau spinarea unor animale. – 2. Păr lung, plete. – 3. Creastă, culme. – 4. Creastă (de acoperiș). Mr., megl. coamă, istr. comę. Lat. cŏma (Pușcariu 305; Candrea-Dens., 377; REW 2071; DAR); cf. it. chioma, prov. v. sp., port. coma. – Der. comat (var. încomat), adj. (cu coamă, pletos); comos, adj. (pletos). Matei Caragiale pare să fi fost primul care a folosit vb. a încoma „a încununa cu plete” (nori ce trec încomînd cerul), construit pe baza adj. anterior; comar, s. n. (partea dinspre ceafă a apărătorii de jug).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu coamă
a băga pleaopă expr. (intl.) a privi atent. Vezi definitia »
DURĂITÚRĂ, durăituri, s. f. Durăit. [Pr.: -ră-i-] – Durăi + suf. -tură. Vezi definitia »
PLÁVĂ, plave, s. f. Rețea de pescuit simplă, cu ochiuri mari, făcută din ață subțire, folosită pe Dunăre la pescuitul scrumbiilor. – Din bg. plava. Vezi definitia »
tricoptéră s. f. (pl. tricoptere) Vezi definitia »
TREMURĂTÚRĂ, tremurături, s. f. Tremur; scuturătură ușoară. – Tremura + suf. -ătură. Vezi definitia »