IZOPLÉTĂ s.f. (Met.) Linie care unește pe o hartă punctele de egală valoare ale diverselor elemente meteorologice. [Var. isopletă s.f. / < fr. isoplèthe]. Vezi definitia »

AFÚRCĂ s.f. (Mar.) Ansamblu de manevre și de cabluri folosite la afurcarea unui vas. [< afurca]. Vezi definitia »

COLONÉTĂ, colonete, s. f. (Inv.) Diminutiv al lui coloană (1); coloană mică și subțire, folosită mai ales în construcția galeriilor, a porticurilor etc. – Din fr. colonnette. Vezi definitia »

MICANÍTĂ, micanite, s. f. Material electroizolant obținut din foițe de mică¹ lipite în straturi cu lianți organici și folosit mult în construcția mașinilor și a aparetelor electrice. – Din fr. micanite. Vezi definitia »

dúșcă (-ște), s. f. – Înghițitură, sorbitură. Sl., cf., sb. za dušak „fără să respire”, slov. dušek, ceh. duškem, pol. duszkiem, rus. duška „răgaz” (Cihac, II, 104; Conev 91). Cf. duh. Din aceeași familie face parte dușnic, s. n. (Olt., răsuflătoare, valvulă; fumar), din bg., sb. dušnik (Candrea; Conev 63). Vezi definitia »