Definita cuvantului cobilă
cobílă (cóbile), s. f. – 1. (Înv.) Iapă. – 2. Suport cu care se transportă plugul. – 3. Scaun de rotar. – 4. Pîrghie. – 5. Țăruș, pripon. – Var. cobîlă (Mold.). Sl. kobyla „iapă” (Miklosich, Slaw. Elem., 25; Cihac, II, 66; Conev 57 și 71; Cancel 10). – Der. cobiliță, s. f. (pîrghie, bucată de lemn pentru a duce două găleți o dată; lăcustă, Locusta viridissima; libelulă, Libellula depressa; constelația Lebedei), care poate proveni și direct din bg., sb. kobilica „iapă; cobiliță”. Probabil de la sensul de „țăruș, par” provine coblizan, s. m. (Mold., lungan), cuvînt pe care Scriban îl leagă, nejustificat, de goglează.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu cobilă
CENÓZĂ1, cenóze, s.f. Conviețuire a unor plante sau animale în același biotop. (din fr. cénose) [def. MDN] Vezi definitia »
DIAGENÉZĂ s. f. Totalitatea transformărilor chimice, mineralogice, de structură etc. pe care le suferă sedimentele în cursul consolidării lor și după ce au pierdut legătura cu mediul de formare. [Pr.: di-a-] – Din fr. diagenèse. Vezi definitia »
PRESENESCÉNȚĂ s. f. perioadă care precedă senescența. (< fr. présénescence) Vezi definitia »
POTÁSĂ s. f. carbonat, hidroxid sau clorură de potasiu. (< fr. potasse) Vezi definitia »
prostéță s.f. (înv.) 1. (cu sens colectiv) oameni de rând, prostime, gloată, norod, mulțime. 2. atitudine, purtare prostească. Vezi definitia »