ASCUȚÍȘ, ascuțișuri, s. n. (Adesea fig.) Vârf ascuțit sau tăiș al unui obiect. ◊ Expr. A trece (pe cineva) prin ascuțișul săbiei = a tăia, a omorî (pe cineva). – Din ascuți + suf. -iș. Vezi definitia »

PIZMÁȘ, -Ă, pizmași, -e, s. m. și f., adj. (Pop.) 1. S. m. și f., adj. (Persoană) care poartă pizmă cuiva; (om) răutăcios, invidios; p. ext. (om) plin de ură, potrivnic, dușmănos, vrăjmaș, pizmuitor, pizmătareț, pizmătăreț, pizmăreț. 2. Adj. (Despre acțiuni, manifestări etc. ale oamenilor) Care exprimă ură, dușmănie, invidie. – Pizmă + suf. -aș. Vezi definitia »

POGONÁȘ, pogonașe, s. n. Diminutiv al lui pogon. – Pogon + suf. -aș. Vezi definitia »

părtăláș, -ă, adj. (înv. și reg.) părtaș. Vezi definitia »

ȘERPĂRÁȘ, șerpărașe, s. n. Diminutiv al lui șerpar (1). – Șerpar + suf. -aș. Vezi definitia »