EXPÚNERE s.f. Faptul de a (se) expune. ♦ Narațiune, povestire. ♦ (Muz.) Expoziție; (spec.) parte a unei fugi în care subiectul apare în întregime la una din voci sau trece o dată la fiecare dintre vocile participante. ♦ Explicație, parte explicativă (a unei legi, a unei hotărâri etc.). [< expune]. Vezi definitia »

COINTERESÁRE, cointeresări, s. f. Acțiunea de a cointeresa și rezultatul ei. [Pr.: co-in-] – V. cointeresa. Vezi definitia »

tulburare majora in perceptie directa a realitatii inconjuratoare, a functiilor cognitive si afective Vezi definitia »

SULFONÁRE s.f. Acțiunea de a sulfona și rezultatul ei. [< sulfona]. Vezi definitia »

Isusire atribuita cuiva de a putea fi prezent pretutindeni (sau in mai multe locuri) in acelasi timp(Pr.:-cu-i-)- Dupa fr. ubicuite. Vezi definitia »