Definita cuvantului stoic
STÓIC, -Ă adj. 1. Care ține de stoicism, care se referă la doctrina stoicilor. 2. Ferm, neclintit. // s.m. și f. 1. Adept al stoicismului. 2. Om ferm, cu multă tărie sufletească. [Pron. sto-ic. / cf. fr. stoïque, lat. stoicus, gr. stoa – portic unde se adunau stoicii pentru discuțiile lor filozofice].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu stoic
PÍRIC1 s. m. picior de vers greco-latin, opus spondeului, format din două silabe scurte. (< fr. pyrrhique, gr. pyrrhikhe) Vezi definitia »
PÉRSIC adj. ordin ~ = ordin arhitectonic în care anta-blamentul este purtat de figuri de captivi. (< fr. persique) Vezi definitia »
GRĂMĂTÍC, grămătici, s. m. Secretar sau scriitor într-o cancelarie (domnească sau boierească). ♦ (Ir.) Lingvist; gramatician. – Din ngr. ghrammatikós. Vezi definitia »
METALOPLÁSTIC, -Ă adj. Care are caracteristicile unui metal și ale unui material plastic. [< fr. métalloplastique]. Vezi definitia »
DIAGENÉTIC, -Ă, diagenetici, -ce. adj. (Geol.) Cu caracter de diageneză. [Pr.: di-a-] – Din fr. diagénétique Vezi definitia »