patarámă, pataráme, s.f. (înv. și reg.) 1. pățanie, întâmplare neplăcută. 2. năsălie. Vezi definitia »

VĂTĂȘÍȚĂ, vătășițe, s. f. 1. Soția vătafului. 2. Femeie care conducea gospodăria unei case boierești, având în supraveghere slugile (de sex feminin). 3. Vorniceasă la nuntă. [Var.: (reg.) vătăjíță s. f.] – Vătaș + suf. -iță. Vezi definitia »

HIÁDĂ, hiade, s. f. (Mitol.) Nimfă a norilor încărcați de ploaie. [Pr.: hi-a-] – Din n. pr. Hyades. Vezi definitia »

críntă (crínte), s. f. – Tipar pentru brînză. – 2. Scîndură de măcelărie. Sl. krinica, dim. de la krina „vas” (Cihac, II, 83). După Drăganu, Dacor., VI, 271, rezultatul normal *crință, a produs un sing. analogic, pe baza pl. De la un der. bg. krinka, provine crincă, s. f. (coș). Cf. rut. krinka „sticluță”, mag. kerenta „blid”. Vezi definitia »

pistreálă (pistréle), s. f. – 1. Distanță egală cu o aruncătură de arc, se socotea cam 1/6 de milă sau circa 308 m. – 2. Tir, loc de unde se trăgea la țintă. Sl. prĕstrĕlŭ, din strela „săgeată” (Tiktin; Conev 73). Vezi definitia »