pietrúță, pietrúțe, s.f. (reg.) pietricică. Vezi definitia »

treáptă (-épte), s. f. – 1. Una din suprafețele orizontale care alcătuiesc o scară. – 2. Grad, rang, categorie. – 3. Generație, grad într-un arbore genealogic. Lat. traiecta, de la traiicĕre (Densusianu, Rom., XXXIII, 273; Pușcariu 1756; Iordan, Dift., 47; REW 8842; Graur, BL, V, 115), cf. trece. – Der. treptat, adv. (gradual), formație artificială, din sec. XIX; treptuit, adj. (înv., eșalonat). Vezi definitia »

COTIÉRĂ s. f. rezemătoare pentru cot. (< cot + -ier) Vezi definitia »

sgúră (-ri), s. f. – Reziduu, mineral, funingine. – Var. zgură. Mr. zgură, zgurie. Ngr. σϰουρά, σϰουριά (Cihac, II, 698), din gr. σϰωριά, cf. scoare și sb., cr. skorija (Vasmer, Gr., 134), bg. zgorija, zgurija, zgurja, alb. zgürë. – Der. sguros, adj. (plin de zgură); sguruit, adj. (murdărit cu zgură). Vezi definitia »

FILIMÍCĂ s. f. Plantă erbacee decorativă și medicinală, cu miros plăcut și puternic, cu flori galbene-aurii sau galbene-roșietice (Calendula officinalis). – Et. nec. Vezi definitia »