POTCOÁVĂ, potcoave, s. f. Piesă din oțel, aproximativ în formă de semicerc, care se fixează cu caiele pe copitele animalelor de tracțiune, pentru protejarea lor la mers. ◊ Loc. adv. În potcoavă = în formă de semicerc. ◊ Expr. Căută (sau umblă după) potcoave de cai morți ori caută (sau umblă) după cai morți, să le ia potcoavele = umblă după lucruri imposibil de obținut sau de găsit. A-și lepăda (sau a sta să-i pice) potcoavele = a muri sau a fi pe moarte. ♦ Piesă de oțel, aproximativ în formă de semicerc, care se fixează pe tocurile bocancilor și ale cizmelor pentru a le proteja. – Din bg. podkova, scr. potkova. Vezi definitia »

crácoviță, crácovițe, s.f. (reg.) manta țărănească; ghebă (ghibă). Vezi definitia »

închipuitúră s.f. (înv.) 1. chip, înfățișare, figură. 2. exemplu. Vezi definitia »

CUȘÉTĂ s.f. Pat (de cabină) pe o navă sau într-un vagon de dormit. [< fr. couchette]. Vezi definitia »

vátă s. f. – Material făcut din fibre scurte de bumbac. Germ. Watte (Cihac, II, 451; Borcea 217; Tiktin), cf. pol. wata, bg., sb., cr., rus. vata, it. ovatta, fr. ouate, sp. guata. – Der. vătui, vb. (a bumbăci, a capitona); vătuit, adj. (plușat); vătuială, s. f. (înfoiere, afînare). Vezi definitia »