PĂUNÁȘ, păunași, s. m. Diminutiv al lui păun; păunel. ♦ Epitet dezmierdător dat unui tânăr frumos, mândru, voinic. ◊ Păunașul codrilor = nume dat unui haiduc legendar, tânăr și voinic. [Pr.: pă-u-] – Păun + suf. -aș. Vezi definitia »

POTERÁȘ, poterași, s. m. Persoană înarmată care făcea parte dintr-o poteră. [Var.: (reg.) potiráș s. m.] – Poteră + suf. -aș. Vezi definitia »

BALȘ, oraș în jud. Olt, pe dr. Oltețului; 23.376 loc. (1991). Produse textile și alim.; oțelărie; întreprindere de osii și boghiuri; întreprindere mecanică producătoare de instalații pentru irigații, mașini de ierbicidat, uscătoare pentru cereale, obiecte de uz casnic etc. Reparații de utilaj agricol. Centru pomicol și viticol. Biserică (sec. 18). Atestat documentar din 1564. A primit statut de oraș în 1921. Vezi definitia »

ȘERPĂRÁȘ, șerpărașe, s. n. Diminutiv al lui șerpar (1). – Șerpar + suf. -aș. Vezi definitia »

CARANSEBEȘ, oraș în Jud. Caraș-Severin, la confl. Sebeșului cu Timișul; 34.165 loc. (1991). Aeroport. Expl. de argile. Combinat pentru industrializarea lemnului (mobilă, placaje, furnire, dogărie), întreprinderi de construcții metalice (macarale turn și portuare), de mat. pentru constr. (cărămidă, țiglă), de panificație; ateliere de reparații. Centru viticol. Muzeu. Menționat pentru prima oară în 1290 sub denumirea de Sebeș. Din unirea așezărilor medievale Căran (Cărăvan) și Sebeș (sec. 15) a rezultat denumirea actuală. Recunoscut oraș în 1564. Monumente: Biserica Sf. Gheorghe (sec. 15-18), Biserica Sf. Ioan Botezătorul (sec. 18), fostă cazarmă (sec. 18). Vezi definitia »