BOBÍNĂ, bobine, s. f. Piesă cilindrică servind la înfășurarea aței, a unui cablu etc.; p. ext. ansamblu format din această piesă și firul înfășurat pe ea. ♦ (Electrotehnică) Ansamblu de spire în serie, format prin înfășurarea în comun a unuia sau a mai multor conductoare. ♦ Fire înfășurate (pe un suport) în așa fel încât să nu se deșire sau să se încurce. Bobină de ață. – Fr. bobine. Vezi definitia »

păpăláșcă s.f. (reg.) 1. mortar. 2. lut frământat cu apă, folosit ca material de construcție la casele țărănești; noroi. Vezi definitia »

ixivă, ixive s. f. (intl.) act de identitate. Vezi definitia »

FLUORÍNĂ s.f. Fluorură naturală de calciu. [Pron. flu-o-. / < fr. fluorine]. Vezi definitia »

stăpâncă s.f. (reg.) stăpână. Vezi definitia »