Definita cuvantului coinac
coinác (-ce), s. n. – 1. Articulație în general. – 2. Gleznă. – 3. Zar. – 4. Sfoară de care se leagă o greutate sau o piatră, și care se folosește la pescuit sau pentru a coborî zmeul. – 5. Contragreutate. – 6. Membru viril. – 7. Flăcău, june. Tc. kainak „articulație” (Șeineanu, II, 141), cf. bg. kojnak și coi.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu coinac
HAC2, hacuri, s. n. (Reg.) Un fel de cui de fier care se bate iarna pe talpa încălțămintei sau la potcoavele cailor, ca să nu alunece. – Din ucr. hak. Vezi definitia »
FLEAC2 s. n. v. flec. Vezi definitia »
TRÁCO-DAC, -Ă, traco-daci, -ce, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care făcea parte din triburile trace care au locuit în Dacia. 2. Adj. Care aparține traco-dacilor (1); privitor la traco-daci (1); traco-dacic. – Trac + dac. Vezi definitia »
ZGÂRIÁC, zgâriéci, s. n. Compas de tâmplărie. (zgâria + suf. -ac) Vezi definitia »
BAC1, bacuri, s. n. 1. Ambarcație cu fundul și capetele plate, cu care se fac scurte traversări de râuri sau de lacuri sau care este folosită pentru serviciile auxiliare ale unei nave; brod, brudină, pod umblător. 2. (Sport) Platformă sau ambarcație cu vâsle, fixată pe apă pentru antrenamentul canotorilor, caiaciștilor și canoiștilor. 3. (Tehn.) Recipient, vas cu diverse utilizări industriale. – Din fr. bac. Vezi definitia »