ÁMFORĂ s.f. Vas antic de lut mare, cu două torți, în care se ținea vin, untdelemn etc. [< fr. amphore, cf. lat. amphora, gr. amphi – din amândouă părțile, phorein – a purta]. Vezi definitia »

MITÓZĂ s. f. mod de înmulțire a celulelor vii, prin transformări în structura nucleului, care se divide indirect; cariochineză. (< fr. mitose) Vezi definitia »

PĂCĂLITÚRĂ, păcălituri, s. f. Păcăleală. – Păcăli + suf. -tură. Vezi definitia »

HIÁDĂ s. f. divinitate, nimfă a norilor încărcați de ploaie. (< Hyades, constelația Taurului) Vezi definitia »

HRENÍȚĂ (HRÉNIȚĂ), hrenițe, s. f. 1. Plantă erbacee, aspră la pipăit, cu frunze cu lobi dințați și cu flori mici, albe (Lepidium campestre). 2. Plantă erbacee cu flori albe, mici, ale cărei frunze se întrebuințează ca salată; creson (Lepidium sativum). – Hrean + suf. -iță. Vezi definitia »