Definita cuvantului coită
cóită (-te), s. f. – 1. Cățea. – 2. Prostituată, femeie de moravuri ușoare. Mag. kojtat „a umbla hai-hui, a vagabonda” (Pușcariu, Dacor., VIII, 117). Înainte, Pascu, Etimologii, 22, se gîndise la lat. coita.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu coită
HÁLDĂ s. f. loc de depozitare a sterilului rezultat din lucrările miniere, din prelucrarea mecanică a cărbunilor, minereurilor etc. (< germ. Halde) Vezi definitia »
șăbăceálă, șăbăcéli, s.f. (reg.)împodobire cu șabace (v.); săbăcit (la îmbrăcăminte). Vezi definitia »
ALANTOÍDĂ, alantoide, s. f. Una dintre anexele embrionare la animalele vivipare și ovipare. ♦ (La pl.) Animale vertebate care au această embrionară. – Din fr. allantoïde. Vezi definitia »
METHEMOGLOBÍNĂ s. f. pigment sangvin anormal, brun- deschis, datorat oxidării hemoglobinei. (< fr. méthémoglobine) Vezi definitia »
TICNEÁLĂ s. f. v. tihneală. Vezi definitia »