Definita cuvantului coită
cóită (-te), s. f. – 1. Cățea. – 2. Prostituată, femeie de moravuri ușoare. Mag. kojtat „a umbla hai-hui, a vagabonda” (Pușcariu, Dacor., VIII, 117). Înainte, Pascu, Etimologii, 22, se gîndise la lat. coita.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu coită
LÂNĂRÍȚĂ s. f. (Bot.) Bumbăcariță. – Lână + suf. -ăriță. Vezi definitia »
GLOBULÍNĂ s. f. substanță proteică, foarte răspândită în plasma sangvină, în lapte și în unele vegetale. (< fr. globuline) Vezi definitia »
văicăreálă (fam.) s. f., g.-d. art. văicărélii; pl. văicăréli Vezi definitia »
FILÉTĂ s.f. Unealtă folosită în lucrările de legătorie pentru aplicarea de ornamente aurite pe cotorul și pe coperta cărților. [< fr. filet]. Vezi definitia »
LECÍTĂ, lecite, s. f. Vas grecesc de ceramică, de formă cilindrică alungită, cu gâtul strâmt, cu gura în formă de pâlnie și cu o singură toartă, folosit pentru păstrarea parfumurilor și a uleiurilor. [Var.: lecít s. n., în DN lechitos s. n.] – Din fr. lécythe. Vezi definitia »