RÉNTĂ, rente, s. f. Venit, profit regulat pe care îl poate obține un proprietar în virtutea dreptului său de proprietate asupra unui teren, capital etc. (prin cedarea contra plată a dreptului de folosință a acestora); dobândă produsă de o obligațiune. ◊ Rentă viageră = sumă de bani pe care o persoană se obligă s-o plătească periodic alteia pe toată durata vieții acesteia. ♦ (Și în sintagma rentă feudală) Plată (în muncă, produse sau bani) la care era obligat iobagul față de stăpânul său. – Din fr. rente. Vezi definitia »

RENITÉNȚĂ s.f. (Med.) Rezistență la apăsare. [< fr. rénitence]. Vezi definitia »

GÁRDINĂ, gardini, s. f. 1. Șănțuleț făcut la capetele din interior ale doagelor unui butoi, în care se fixează fundul sau capacul. ♦ Porțiunea de doagă dintre capătul de sus și șănțulețul în care se fixează fundul. 2. (Rar) Borul pălăriei. – Cf. germ. Gargel. Vezi definitia »

SAMÁRĂ, samare, s. f. Tip de fruct uscat, cu o singură sămânță, prevăzut cu o aripă subțire (la ulm, arțar, paltin etc.). – Din fr. samare. Vezi definitia »

SNOÁVĂ, snoave, s. f. Mică povestire (de tip popular) cu conținut anecdotic. – Din sl. iz nova „din nou”. Vezi definitia »