fiáră (fiáre), s. f. – Animal sălbatic, bestie. – Mr. hiară. Lat. fĕra (Pușcariu 601; Candrea-Dens., 582; REW 3264; DAR); cf., it., sp. fera, fr. fier. – Der. fieros, adj. (feroce, crud), creație artificială (sec. XIX), pe baza fr. féroce; fieroșie, s. f. (ferocitate), termen literar; fioros, adj. (feroce; înspăimîntător, cutremurător), cuvînt identic cu fieros, însă popular și modificat prin confuzie cu fior (ultimul sens este artificial și literar; totuși dicționarele îl derivă pe fioros de la fior). Fieratec și înfieratic, adj. (sălbatic, crud), par a fi der. personali ai lui Dosoftei (sec. XVII). Vezi definitia »

boárnă (-ne), s. f. – Varietate de muscă, Mosca vomitoria. Formație expresivă, care încearcă să imite bîzîitul muștei. După Giuglea, LL, II, 29, din lat. borna. Vezi definitia »

MEFIÉNȚĂ s. f. 1. neîncredere, bănuială. 2. suspiciune patologică; așteptare anxioasă a răului. (< fr. méfiance) Vezi definitia »

DIÉTĂ², diete, s. f. (În evul mediu și în unele state contemporane) Adunare legislativă; p. ext. adunare politică reprezentativă. [Pr.: di-e-] – Din fr. diète, lat. dieta. Vezi definitia »

BĂLÚȘCĂ, băluște, s. f. Nume dat mai multor specii de plante erbacee cu flori albe (Ornithogalum). – Băl + suf. -ușcă. Vezi definitia »