Definita cuvantului colan
colán (coláne), s. n. – 1. Centură, legătură, brîu, cingătoare. – 2. Colier. – 3. Plantă (Botrychium lunaria). – Mr. colane. Tc. kolan „curea” (Șeineanu, II, 141; Meyer 195; Lokotsch 1195); cf. ngr. ϰολάνι, alb., bg. kolan „chingă”. La sensul 2 este vorba desigur de o influență a it. collana, fr. collier; și cuvîntul it. provine din tc. (Battisti, II, 1011).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu colan
koblenzián1 [z pron. ț] (ko-blen-zi-an) adj. m., pl. koblenziéni (-zi-eni); f. koblenziánă, pl. koblenziéne Vezi definitia »
EUCLIDIÁN, -Ă adj. referitor la axiomele și postulatele formulate de Euclid. (< fr. euclidien) Vezi definitia »
SALVARSÁN s. n. derivat organit al arsenicului, folosit ca medicament în tratamentul sifilisului. (< germ. Salvarsan) Vezi definitia »
RECÓRDMAN, -Ă, recordmeni, -e, s. m. și f. Sportiv care a stabilit un record; sportiv care deține un record. – Din fr., engl. recordman. Vezi definitia »
ARAMEÁN, -Ă, aremeeni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La m. pl.) Populații semitice nomade care au trăit în antichitate în Palestina, Siria și Mesopotamia; (și la sg.) persoană care aparține uneia dintre aceste populații. 2. Adj. Care aparține arameenilor (1), privitor la arameeni. ♦ (Substantivat, f.) Limbă vorbită de arameeni (1); arameică. [Pr.: -me-an] – Din fr. araméen. Vezi definitia »