Definita cuvantului coleașă
coleáșă s. f. – 1. Terci. – 2. Mămăligă. – Mr. culeaș. Origine necunoscută. Apare în mai multe limbi sl. (bg. kuljaša, sb. kùliješ, rut. kułesa, pol. kułesz(a), rus. kuleš, ceh. kulaše, gulaše); (Cihac, II, 68; Iordan, Dift., 77), dar nu pare a fi cuvînt autentic sl., cf. Berneker 642. Este greu de susținut din mag. köles „mei” (Weigand, Jb., XVI, 222; Gáldi, Dict., 88), dacă se are în vedere răspîndirea cuvîntului; totuși, trebuie să aibă legătură cu mag. gulyas › rom. gulaș „terci cu sos și carne”. – Der. coleșer, s. n. (mestecău de mămăligă); coleși, vb. (a dilua, a dizolva, a topi).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu coleașă
COMANDATÚRĂ s.f. Comandament (al trupelor germane de ocupație). [Pl. -ri. / < germ. Kommandatur]. Vezi definitia »
RIFLÚRĂ s. f. sistem de șanțuri longitudinale pe suprafața valțurilor în morărit, în industria textilă etc. (< fr. riflure) Vezi definitia »
ADAMÁSCĂ s. f. (Înv.) Stofă scumpă de mătase, țesută cu flori. – Din rus. adamaska, lat. (a)damascus, -a, -um „din Damasc”. Vezi definitia »
INDIANÍSTICĂ s. f. disciplină care se ocupă cu studiul limbii și al civilizației Indiei de dinaintea penetrației europene; indologie. (< germ. Indianistik) Vezi definitia »
lătíță (-țe), s. f. – (Banat) Plastron, piept de cămașă. Sb. latica (Candrea). – Der. lătițar, s. n. (Banat, colier de mărgele de sticlă), cf. DAR. Vezi definitia »