Definita cuvantului coleașă
coleáșă s. f. – 1. Terci. – 2. Mămăligă. – Mr. culeaș. Origine necunoscută. Apare în mai multe limbi sl. (bg. kuljaša, sb. kùliješ, rut. kułesa, pol. kułesz(a), rus. kuleš, ceh. kulaše, gulaše); (Cihac, II, 68; Iordan, Dift., 77), dar nu pare a fi cuvînt autentic sl., cf. Berneker 642. Este greu de susținut din mag. köles „mei” (Weigand, Jb., XVI, 222; Gáldi, Dict., 88), dacă se are în vedere răspîndirea cuvîntului; totuși, trebuie să aibă legătură cu mag. gulyas › rom. gulaș „terci cu sos și carne”. – Der. coleșer, s. n. (mestecău de mămăligă); coleși, vb. (a dilua, a dizolva, a topi).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu coleașă
CORTICOSUPRARENÁLĂ, adj. (În sintagma) Glandă corticosuprarenală = glandă endocrină pereche, indispensabilă vieții, reprezentată de porțiunea corticală a glandei suprarenale, care secretă un număr mare de hormoni sterolici. – Cf. fr. cortico-surrénale. Vezi definitia »
șpánglă, șpángle, s.f. (reg.) șindrilă mai îngustă care se bate peste încheietura a două șindrile mai late. Vezi definitia »
COMPONÉNȚĂ s. f. totalitatea elementelor care alcătuiesc o unitate; compoziție, alcătuire. (< compon/ent/ + -ență) Vezi definitia »
BÁBIȚĂ1, babițe, s. f. 1. Pelican. 2. Ciupercă în forma unei copite de cal, care crește pe copaci și din care se prepară iasca (Polyporus ignarius). – (1) bg., sb. babica. Vezi definitia »
GROPĂREÁSĂ, gropărese, s. f. (Rar) Soție de gropar. – Gropar + suf. -easă. Vezi definitia »