LEGÁ vb. I. tr. A lăsa prin legat, prin testament. [< fr. léguer, cf. lat. legare]. Vezi definitia »

prilegá, prolég, vb. I refl. (reg.) a se lega din nou. Vezi definitia »

VÉGA s. f. câmp irigat în sudul Spaniei, pe care se obține o singură recoltă. (< sp. vega) Vezi definitia »

AZUGA, oraș în jud. Prahova; la poalele M-ților Bucegi, pe valea Prahovei; 6.478 loc. (1991). Ind. mat. de constr. (produse refractare, cherestea, var); fabrici de sticlă, de porțelanuri și faianță, de bere și șampanie, de mezeluri și brînzeturi; țesătorie de lînă. Păstrăvărie. Stațiune climaterică și centru turistic. Întemeiat în 1830. Pînă în 1881 s-a numit întreprahove. Declarat oraș în 1948. Vezi definitia »

CONJUGÁ vb. I. 1. tr., refl. (Despre verbe) A(-și) modifica formele după persoană, număr, timp, mod și diateză. 2. tr., refl. (Fig.; rar) A (se) uni, a (se) îmbina, a (se) împleti. [P.i. conjúg. / < fr. conjuguer, cf. lat. coniugare]. Vezi definitia »