MÁRCĂ¹, mărci, s. f. 1. Semn distinct aplicat pe un obiect, pe un produs, pe un animal etc. pentru a-l deosebi de altele, pentru a-l recunoaște etc. ♦ Tip, model, inscripție (care indică sursa) de fabricație. Marcă de automobil. ◊ Loc. adj. De marcă = de calitate superioară. ♦ (Înv.) Stemă; blazon, emblemă. ◊ Loc. adj. (despre oameni) de seamă; marcant, distins. 2. Fisă de metal cu număr de ordine, cu care lucrătorii își dovedesc prezența la lucru sau pe care o lasă în schimbul uneltelor primite. 3. Piatră sau bucată de șină vopsită în alb, așezată transversal între două linii de cale ferată care se întretaie, pentru a indica ramificația liniei ferate și locul până unde pot înainta vehiculele fără pericol de ciocnire. 4. Fig. Semn distinctiv, trăsătură specifică, însușire caracteristică; particularitate. – Din ngr. márka, fr. marque. Cf. germ. Marke. Vezi definitia »

TURCOÁZĂ s.f. Fosfat natural hidratat de aluminiu și cupru, mineral colorat în albastru sau în verde, folosit ca piatră semiprețioasă; peruzea. [< fr. turquoise]. Vezi definitia »

om dintr-o bucată expr. 1. om integru / onest / consecvent. 2. om lipsit de subtilitate. Vezi definitia »

OFTALMOPTÓZĂ s. f. ieșire în afară a globului ocular. (< fr. ophtalmoptose) Vezi definitia »

SÁLVĂ, salve, s. f. (Mil.) (Serie de) lovituri (de tun, de pușcă) trase simultan. – Din fr. salve. Vezi definitia »