GOSPODĂRÍT, -Ă, gospodăriți, -te, adj. (Despre oameni) Care și-a întemeiat o gospodărie (1) sau care își conduce cu pricepere, cu chibzuială gospodăria. – V. gospodări. Vezi definitia »

GHEIZERÍT s.n. (Geol.) Depozit silicios provenit din precipitarea silicei din apa izvoarelor fierbinți în regiunile vulcanice. [Pron. ghei-. / < fr. geysérite]. Vezi definitia »

GRAPTOLÍT, graptoliți, s. m. (La pl.) Clasă de animale fosile care trăiau în colonii de indivizi variați cu funcții diferite; (și la sg.) animal din această clasă. – Din fr. graptolite, germ. Graptolithen. Vezi definitia »

IEZUÍT s. m. 1. membru al unui ordin de călugări catolici, creat în 1534 de călugărul spaniol Ignațiu de Loyola pentru combaterea Reformei și întărirea puterii papale. 2. (fig.) om ipocrit, intrigant, viclean, perfid. (< fr. jésuite, germ. Jesuit) Vezi definitia »

VINĂRÍT, vinărituri, s. n. (Înv.) Vinărici. – Vin + suf. -ărit. Vezi definitia »