ȘUIERÁ, șúier, vb. Intranz. 1. (Despre vânt, furtună, vijelie etc.; la pers. 3) A produce un zgomot ascuțit și puternic; a fluiera. 2. (Despre unele obiecte; la pers. 3) A produce un zgomot strident, scurt și intens, atunci când se deplasează, se mișcă, se învârtește sau spintecă aerul cu viteză. 3. (Despre oameni) A scoate un sunet ascuțit, strident și prelung, suflând cu putere aerul printre buzele întredeschise, printre degete sau cu ajutorul unui instrument special. ♦ Tranz. (Rar) A-și exprima nemulțumirea, dezaprobarea față de cineva sau de ceva prin fluierături stridente; a fluiera pe cineva; a huidui. ♦ Intranz. și tranz. A emite o succesiune melodică de sunete suflând printre buze, cu ajutorul unui fluier etc.; a intona o melodie fluierând. 4. (Despre unele animale, păsări, insecte; la pers. 3) A scoate un sunet sau un țipăt (ascuțit) specific. [Pr.: șu-ie] – Lat. sibilare. Vezi definitia »

învărá vb. I refl. (pop.) a se face vară. Vezi definitia »

DECOFRÁ vb. I. tr. A demonta cofrajul în care s-a turnat o piesă, o construcție de beton. [< fr. décoffrer]. Vezi definitia »

REÎNFĂȘURÁ, reînfășór, vb. I. Tranz. A înfășura din nou. – Re¹- + înfășura. Vezi definitia »

țicurá, țícur, vb. IV (reg.) 1. a pișca, a înțepa. 2. a burnița. Vezi definitia »