síne pron. – El însuși. Lat. se, modelat ca mine, tine, pentru a evita prezența unui cuvînt monosilabic în poziție tonică, cf. lat. sese, sp. consigo. Se folosește ca mine (pron. pers. de persoana a-III-a, la cazurile prepoziționale; înv., acuzativ fără prep.); dar a ajuns să însemne „cuget lăuntric”, sens cu care se folosește ca s.: în sinea lui ‹ în sine „înlăuntrul său”, în sinea mea „pentru mine” etc.; și, de asemeni, cu posesivul enclitic în sine-mi, în sine-ți, în sineși. În sec. XIX s-a folosit pentru a traduce pref. auto-; sineiubire (egoism); sinestătător (autonom) etc. Dintre aceste formații s-au păstrat în limbă numai sinucidere și sinucigaș. Vezi definitia »

ECLOZIÚNE, ecloziuni, s. f. 1. Ieșire a puiului din ou în urma incubației. 2. Fig. Ieșire la iveală; înflorire. 3. (Med.; în forma ecluziune) Intervenție chirurgicală prin care o porțiune dintr-un organ, fără a fi extirpată, este scoasă din circuitul fiziologic. [Pr.: -zi-u-. – Var.: ecluziúne s. f.] – Din fr. éclosion. Vezi definitia »

mâine (cu țidulă) adv. (iron.) niciodată. Vezi definitia »

EVOCAȚIÚNE s.f. v. evocație. Vezi definitia »

IMAGINAȚIÚNE s.f. v. imaginație. Vezi definitia »