DEFĂIMÁ, defăimez, vb. I. Tranz. 1. A vorbi de rău pe cineva sau a vorbi rău despre ceva; a ponegri, a calomnia. ♦ (Rar) A se face de râs, a se compromite. 2. (Înv.) A disprețui, a subaprecia; a umili, a înjosi. [Prez. ind. și.: defáim] – Din lat. *diffamiare. Vezi definitia »

DALAI-LÁMA s.m.invar. Șeful suprem al religiei budiste; marele-lama. [< fr. dalaï-lama]. Vezi definitia »

BUȘUMÁ, bușumez, vb. I. Tranz. (Reg.) A freca un cal cu un șomoiog de paie sau de fân. [Var.: buciumá vb. I] – Din bușon (puțin cunoscut) „șomoiog de paie” (< fr. bouchon). Vezi definitia »

MUZICORÁMA s. f. grupaj de emisiuni radiofonice sau de televiziune în care sunt adunate noutăți muzicale (din repertoriul de muzică ușoară. (< muzică + -oramă) Vezi definitia »

schelmá (-méz, -át), vb. (Mold.) A fugi, a scăpa. Origine necunoscută. Vezi definitia »