CĂPRIOREÁLĂ, căprioreli, s. f. Totalitatea căpriorilor (II 1). [Pr.: -pri-o-] – Căprior(i) + suf. -eală. Vezi definitia »

ZĂGNEÁTĂ, zăgnéte, s. f. 2. Foc care se aprinde în partea din față a cuptorului de pâine pentru a grăbi coacerea. (din ucr. zagnit, rus. zagnet', sl. gnĕtiti a aprinde) Vezi definitia »

LANTÉRNĂ s.f. 1. Felinar. ♦ Lampă electrică portativă cu baterie. ◊ Lanternă venețiană = lampion; lanternă magică = aparat care proiectează pe un ecran, cu ajutorul unei surse luminoase și al unui sistem de lentile, imaginea mărită a unei figuri desenate pe o placă de sticlă sau imprimate pe o placă fotografică. 2. Aparat de control prevăzut cu vizori de sticlă, care se intercalează în conductele de produse lichide pentru a face vizibilă circulația acestora. 3. Un fel de turn mic pentru iluminarea și împodobirea unei cupole. 4. (Text.) Mecanism inversor folosit la flaierele de fibre liberiene pentru ridicarea și coborârea mosoarelor pe care se înfășoară semitortul sau la unele mașini de bobinat pentru înfășurarea firului. [< fr. lanterne, it. lanterna]. Vezi definitia »

ESCÁRĂ, escare, s. f. Crustă negricioasă care se formează în urma mortificării unor țesuturi superficiale ale organismului. – Din fr. escarre. Vezi definitia »

cotârlă, cotârle s. f. mitocan. Vezi definitia »