NEGATÍV, -Ă I. adj. 1. care neagă, tăgăduiește ceva. 2. care reprezintă o negație. ◊ (log.; despre judecăți) care enunță lipsa apartenenței însușirii exprimate de predicat la obiectul exprimat de subiect. ◊ ostil progresului; distructiv. 3. (despre numere) mai mic decât zero. II. s. n. 1. imagine obținută pe un material fotosensibil, prin redarea inversată a tonurilor și a laturilor subiectului fotografiat. 2. (poligr.) literă albă pe fond închis. (< fr. négatif, lat. negativus, germ. negativ) Vezi definitia »

RETRACTÍV, -Ă adj. care provoacă retracție. (< fr. rétractif) Vezi definitia »

HORTATÍV, -Ă adj. (Gram.) Care exprimă un îndemn. [< lat. hortativus]. Vezi definitia »

ADMIRATÍV, -Ă adj. (adesea adv.) Cu admirație. [Cf. fr. admiratif, lat. admirativus]. Vezi definitia »

cauzatív² (ca-u-) s. n. Vezi definitia »