piérde (piérd, pierdút), vb. – 1. A rămîne fără, a nu mai avea. – 2. A risipi, a irosi. – 3. A se rătăci. – 4. A distruge, a extermina. – 5. A duce la pierzanie. – 6. A fi înfrînt. – 7. A avorta. – 8. (Refl.) A fi năucit, cuprins de emoție. – Var. înv. piarde. Mr. cherdu, chiardire, megl. perd, peardiri, istr. pierd. Lat. pĕrdĕre (Pușcariu 1314; Candrea-Dens., 1385; REW 6403), cf. it. perdere, prov., fr., cat. perdre, sp., port. perder. – Der. pierzare (var. pierzanie), s. f. (moarte năprasnică); pierzător, adj. (nimicitor); răspiarde, vb. (a duce la pieire), sec. XVII, înv.; pierde-vară, s. m. (vagabond, golan). Vezi definitia »

artropode de dimensiuni mai mici; exemplu: acarina, colembola etc. Vezi definitia »

îmbínde vb. III (reg., înv.; despre bube) a înțepa, a junghia, a cuțita. Vezi definitia »

DEGRADÉ, degradeuri, s. n. Descreștere treptată a intensității unei culori. ♦ (Adjectival) Ață degrade. [Var.: degradéu s. n.] – Din fr. dégradé. Vezi definitia »

PINIPÉDE s.n.pl. Ordin de mamifere acvatice din regiunile polare, cu membrele transformate în lopeți (foca, morsa); (la sg.) animal din acest ordin. [Sg. piniped. / < fr. pinnipèdes. cf. lat. pinna – pană, pes, pedis – picior]. Vezi definitia »