TABULATÚRĂ s. f. 1. sistem vechi de notație muzicală cu ajutorul literelor, cifrelor și al altor semne așezate pe linii paralele, pentru instrumentele cu claviatură și cu coarde ciupite. 2. sistem de reguli componistice al artei meistersängerilor. (< germ. Tabulatur, lat. tabulatura) Vezi definitia »

metafíză s.f. Parte a unui os lung, între diafiză și epifiză. (< fr. métaphyse) Vezi definitia »

INTERFÁZĂ s. f. (biol.) fază de repaus aparent a unei celule între două diviziuni succesive ale nucleului. (< fr. interphase) Vezi definitia »

SPOROZOÓZĂ s.f. (Biol.) Denumire generică dată bolilor provocate de sporozoare. [Pron. -zo-o-. / < fr. sporozoose]. Vezi definitia »

RAFINÓZĂ s.f. Trizaharidă, formată din galactoză, fructoză și glucoză, care se găsește în sfecla de zahăr. [< fr. raffinose]. Vezi definitia »