pelteá (peltéle), s. f. – Jeleu de fructe. – Var. beltea. Mr. pelte, megl. pelti. Tc. pelte (Șeineanu, II, 289; Lokotsch 1645; Ronzevalle 60), cf. ngr. πελτές. Vezi definitia »

ȘÁPTESPREZECELEA, -ZECEA num. ord. (Precedat de art. „al”, „a”; adesea adjectival) Care se află între al șaisprezecelea și al optsprezecelea. [Var.: șápteșpelea, -pea num. ord.] – Șaptesprezece + le + a. Vezi definitia »

temeneá (-éle), s. f. – Ploconeală, reverență. – Var. înv. temena. Mr. timinee, megl. timinà. Tc. temenna (Șeineanu, II, 355; Ronzevalle 67); cf. ngr. τεμενᾶς, alb., bg. sb. temena. – Der. temeni, vb. refl. (a face temenele, a se ploconi). Vezi definitia »

fofleá s.m. invar. (reg.) om puturos, leneș, trândav, gură-cască. Vezi definitia »

tăceá (-ac, -ăcút), vb. – A nu vorbi. – Mr. tac. tățeare, megl. tac, tățeari, istr. tǫcu. Lat. tăcēre (Pușcariu 1708; REW 8517), cf. vegl. takar, it. tacere, prov. tazer, fr. taire. – Der. tăcere, s. f. (liniște); tăcut, adj. (silențios); tacit, adj., din fr. tacite; taciturn, adj., din fr. taciturne; taci-și’nghite, s. m. (varietate de gogoși). Vezi definitia »