bîtă (bấte), s. f. – Par, măciucă, ciomag. Sl. bŭtŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 16; Cihac); cf. rădăcina sl. batŭ (rus. bat, sb. bat „par”; Berneker 46). Der. bîtea, s. f. (ciocan de lemn; specie de papură, Typha angustifolia, Sparganium ramosum); bîti, vb. (rar, în Banat: a bate, a ciomăgi). Vezi definitia »

clapsă, clapse s. f. (intl.) buzunarul de la piept. Vezi definitia »

TELEMECÁNICĂ s.f. Comanda și controlul funcționării mecanismelor de la distanță cu ajutorul undelor electrice; telecontrol. [Gen. -cii. / cf. fr. télémécanique < gr. tele – departe, mechane – mașină]. Vezi definitia »

CATODOLUMINESCÉNȚĂ s.f. Luminescență a unui material pe care cade un fascicul de raze catodice. [< catod + luminescență]. Vezi definitia »

LATICLÁVĂ, laticlave, s. f. Fâșie lată de purpură care împodobea tunica senatorilor romani. – Din fr. laticlave. Vezi definitia »