GUELF, guelfi, s. m. (În sec. XII-XV) Membru al unei grupări politice din Italia, care sprijinea pe papi împotriva împăraților germani și a ghibelinilor. – Din it. guelfo, fr. guelfe. Vezi definitia »

SULF s. n. Metaloid de culoare gălbuie, cu miros neplăcut, care se găsește în natură în stare nativă sau în combinații, întrebuințat mai ales în tehnică și în medicină; pucioasă. ◊ Floare de sulf = sulf sub formă de pulbere fină. – Din lat. sulphur. Vezi definitia »

MONADÉLF, -Ă adj. (despre stamine) care formează un mănunchi. (< fr. monadelphe) Vezi definitia »

SELF² s. n. 1. singur, propriu, însuși. ♦ bobină de ~ (și s. n.) = bobină în telegrafia fără fir, rezistențe intercalate în circuite pentru a regla lungimea de undă. 2. (biol.) individualitatea unui organism în raport cu tot ce îl înconjură. (< engl. self) Vezi definitia »

SELF¹- elem. „el însuși”, „auto”. (< fr. self-, engl. self) Vezi definitia »