Definita cuvantului comă
cómă (cóme), s. f. – 1. Virgulă, semn ortografic. – 2. Pierdere totală, prelungită a cunoștinței, somn letargic. Lat. comma (sec. XIX), și germ. Komma (sensul 1), fr. coma (sensul 2). Sensul 1 este înv. – Der. comatos, adj., din fr.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu comă
NOÁDĂ, noade, s. f. (Anat.; pop.) Coccis; p. ext. regiune situată în jurul coccisului; (la animale) (regiunea de la) rădăcina cozii; (la păsări) târtiță. – Lat. *noda. Vezi definitia »
VREODINIOÁRĂ adv. (Înv.) Vreodată, cândva, odată. [Pr.: -ni-oa-] – Vre[o] + odinioară. Vezi definitia »
RÁNGĂ, răngi, s. f. Bară de fier, teșită la unul din capete, servind ca pârghie pentru ridicarea sau deplasarea unor obiecte grele sau la desfacerea unor pavaje. – Et. nec. Vezi definitia »
șopoteálă, șopotéli, s.f. (reg.) clevetire. Vezi definitia »
SCAFOIDÍTĂ, scafoidite, s. f. Inflamație a osului scafoid. [Pr.: -fo-i-] – Din fr. scaphoïdite. Vezi definitia »