Definita cuvantului comarnic
comárnic (comárnice), s. n. – 1. Parte a stînii unde se mulg oile. – 2. Șopron lîngă stînă unde se păstrează brînza. – 3. Poliță, scîndură sau tipar unde se lasă brînza la uscat. – Var. (Trans.) comornic. Bg. komarnik „cabană” (Weigand, Jb. XVI, 223; DAR); cuvînt care provine din lat. camera, și despre care Giuglea, Dacor., III, 332, presupune că a fost împrumutat din rom. și dat înapoi acestuia, cu modificările fonetice proprii bg. Rut. komarnyk provine din rom. (Candrea, Elemente, 402). Var. provine din sb. komornik (Candrea).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu comarnic
LEȘIÁTIC, -Ă, adj. v. leșietic. Vezi definitia »
SCHELÉTIC, -Ă adj. 1. referitor la schelet. 2. (despre ființe) foarte slab, slăbănog, uscat. (< fr. squelettique) Vezi definitia »
TÁNIC adj.m. Acid tanic = tanin. [Cf. fr. tannique]. Vezi definitia »
neblagodárnic, neblagodárnică, adj. (înv.) nemulțumit, ingrat. Vezi definitia »
HELIOTÉHNIC, -Ă I. adj. referitor la heliotehnică. II. s. f. tehnică ce urmărește a transforma energia solară în curent electric cu ajutorul fotopilelor. (< fr. héliotechnique) Vezi definitia »