Definita cuvantului combina
combiná (combín, combinát), vb. – A îmbina, a împreuna, a potrivi lucruri diferite. Fr. combiner. – Der. combinabil, adj.; combinați(un)e, s. f. (îmbinare, reunire; întîlnire de dragoste); combinezon, s. n., din fr. combinaison; combinagiu, s. m. (Arg., crai, muieratic).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu combina
FULMINÁ vb. I. intr. (fig.) a profera amenințări. II. tr. a vorbi vehement. (< fr. fulminer) Vezi definitia »
TORSIONÁ vb. I. tr., refl. a (se) răsuci; (p. ext.) a (se) deforma. II. tr. a prelucra un material prin răsucire. (după engl. torsion) Vezi definitia »
DINTOTDEAÚNA adv. De o veșnicie, din vecie. (din de4 + întotdeauna) [folosit în corpul DEX] Vezi definitia »
amîna (amî́n, amînát), vb. – A trece la îndeplinirea unei acțiuni într-un moment ulterior celui stabilit inițial; a întîrzia. Mr. amîn. De la mî(i)ne, plecîndu-se de la o combinație lat. de tipul *ad mane (Pușcariu 79; REW 5924), sau de la o formație adv. rom. *amîne. Spiritul compunerii este cel al fr. ajourner; cf. și alb. mënoń „a întîrzia” (Philippide, II, 647). – Der. amînăcios, adj. (înv., întîrziat); amînat, adv. (Banat, tîrziu). Vezi definitia »
INDIGENÁ, indigenez, vb. I. Tranz. (Înv.) A încetățeni. – Din indigen. Vezi definitia »