ÉSTRU s.m. (zool.) insectă de mărimea unei albine, ale cărei larve trăiesc ca parazite pe diferite animale; (pop.) streche. // s.n. 1. fază a ciclului sexual la mamifere, în care are loc expulzarea ovulului matur din ovar. 2. perioadă a rutului la animale. 3. (fig.) dorință, capriciu, pornire avântată. // (în forma estro-) element prim de compunere savantă cu semnificația „excitație”, „incitație”, „rut”. [pl. (s.m.) eștri, (s.n.) estre. scris și oestru. / cf. fr. oestrus, it. estro, lat. oestrum < gr. oistros – tăun] Vezi definitia »

PERIMÉTRU s.n. 1. Suma lungimilor laturilor unei figuri geometrice plane. 2. Contur, linie marginală, limită a unei zone dintr-un teren, dintr-un cartier etc. ♦ (Fig.) Sferă, cuprins, domeniu. 3. (Med.) Instrument pentru măsurarea câmpului vizual. [Cf. fr. périmètre, lat., gr. perimetros < gr. peri – împrejur, metron – măsură]. Vezi definitia »

INDUCTOMÉTRU, inductometre, s. n. (Elt.) Aparat pentru măsurarea curenților de inducție. – Din fr. inductomètre. Vezi definitia »

ALÉGRU, -Ă adj. vioi, sprinten. (< fr. allègre) Vezi definitia »

VENTURIMÉTRU s.n. Aparat care măsoară debitul unui curent de fluid într-o conductă având la bază principiul tubului venturi. [Cf. it. venturimetro < G. B. Venturi – fizician și inginer italian, constructorul aparatului]. Vezi definitia »