TRÚPIȚĂ, trupițe, s. f. Parte a plugului alcătuită din cormană, brăzdar și plaz și fixată de cadrul plugului prin intermediul bârsei. – Cf. scr. trupica. Vezi definitia »

TRIFOLIÓZĂ s.f. Boală toxică la oi cauzată de consumarea în prea mare cantitate a unor specii de trifoi și care se manifestă prin stomatită, salivație și inflamarea capului și a membrelor. [Pron. -li-o-. / < fr. trifoliose]. Vezi definitia »

AFÁRĂ adv. Dincolo de limitele unui spațiu închis; în exterior. ◊ Afară de aceasta = pe lângă aceasta, în plus. ◊ Din cale-afară sau afară din cale = peste măsură, neobișnuit, foarte. ◊ Loc. conj. (Pleonastic) Afară numai dacă nu... = numai cu condiția ca..., afară de cazul când... ◊ Loc. prep. Afară de... = cu excepția..., fără a mai socoti și... ◊ Expr. A da afară = a scoate cu forța; a elimina, a exclude; a concedia dintr-un post. (Reg.) A-și ieși afară din răbuș = a-și pierde cumpătul, a-și ieși din fire. ♦ (Cu valoare de interjecție) Ieși! pleacă! du-te! – Lat. ad-foras. Vezi definitia »

MÁRNĂ s.f. Rocă sedimentară formată dintr-un amestec de argilă și calcar, întrebuințată la fabricarea cimentului. [< marne, it. marna]. Vezi definitia »

IVEÁLĂ s. f. (Rar) Ivire. ◊ Expr. A ieși la iveală = a apărea, a se înfățișa; a se descoperi. A scoate (sau a da) la iveală = a da pe față, a face cunoscut, evident; a face să fie văzut; a tipări. – Ivi + suf. -eală. Vezi definitia »