PROTÉZĂ s.f. 1. Aparat, piesă care înlocuiește un organ (sau o parte dintr-un organ) al corpului. ♦ Înlocuire chirurgicală a unui organ cu o piesă artificială. 2. (Fon.) Adăugare a unui sunet la începutul unui cuvânt fără ca acesta să-și schimbe înțelesul. [Var. prosteză s.f. / < fr. prothèse, cf. gr. prosthesis]. Vezi definitia »

DACTILOGRÁMĂ s.f. Urmă lăsată de deget, folosită ca mijloc de identificare în antropometrie. [< fr. dactylogramme, cf. gr. daktylos – deget, gramma – literă]. Vezi definitia »

ODONTOTÉHNICĂ s. f. Operație de conservare și de întreținere a sănătății dinților prin plombarea, înlocuirea, controlarea lor. Cf. fr. odontotechnie. Vezi definitia »

miásmă (miásme), s. f. – Duhoare. Fr. miasme. – Der. miasmatic, adj., din fr. miasmatique; înmiasma, vb. (a răspîndi mirosuri urîte). Vezi definitia »

COLESTEROLÁZĂ s. f. enzimă a sucului gastric care sterifică acizii grași eliberați, cu colesterol biliar, în cursul digestiei intestinale. (< fr. cholestérolase) Vezi definitia »