MARÍN, -Ă, marini, -e, adj. Care ține de mare², care trăiește sau crește în mare², care este produs de acțiunea unei mări²; caracteristic mării², de mare². ♦ (și substantivat, f.) (Pictură) care înfățișează un peisaj de mare². ♦ Privitor la navigația pe mare²; maritim. Hărți marine. – Din fr. marin. Vezi definitia »

BÖCKLIN, Arnold (1827-1901), pictor elvețian. Spirit romantic, a executat tablouri mitologice și peisaje într-o viziune mistică („Insula morților”, „Tărîmul celor fericiți”). Vezi definitia »

MISOGHÍN s.m. v. misogin. Vezi definitia »

crușín s. m., pl. crușíni Vezi definitia »

tulaghín s., adv. (reg.) 1. (s.) proprietate. 2. (adv.) adevărat, propriu. Vezi definitia »