Definita cuvantului superlativ
SUPERLATÍV, -Ă adj. Care arată, exprimă o calitate aflată în cel mai înalt grad. ♦ Grad superlativ (și s.n.) = grad de comparație al adjectivelor și al adverbelor, care arată că o însușire este în gradul cel mai înalt sau la un grad foarte înalt în comparație cu altele. [Cf. lat. superlativus, fr. superlatif].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu superlativ
Elodia-substantiv propriu;Elodia Dinescu-cea mai cunoscuta disparuta a Romaniei. Vezi definitia »
sustantiv,feminin,nearticulatșingular: stare/calitate /insusire a cuiva/ceva datatorita careia poate / merita / se cade sa fie/devina sters. etimologie: romanesc cuv., de la stergere. Vezi definitia »
RECEPTÍV, -Ă adj. 1. capabil de a recepționa, de a primi impresii din afară. 2. care învață, asimilează ușor. 3. care contractează ușor anumite boli (contagioase). (< fr. réceptif) Vezi definitia »
DEPRESÍV, -Ă adj. În legătură cu o depresiune neuropsihică. ◊ (Med.) Sindrom asteno-depresiv = formă de astenie care se manifestă printr-o tristețe profundă și prin pierderea dorinței de viață. [< fr. dépressif]. Vezi definitia »
ASIMILATÍV, -Ă adj. Care are însușirea de a asimila. [Cf. fr. assimilatif]. Vezi definitia »