Definita cuvantului comite
comíte (-t, -ís), vb. – A săvîrși, a face, a înfăptui. Lat. committere, fr. commettre (sec. XIX), conjug. ca trimite. – Der. comitent, s. m. (persoană care încredințează cuiva un mandat de împuternicire), din germ. Kommitent; comitet, s. n. (organ de conducere colectivă, comisie, delegație), din fr. comité, prin intermediul rus. komitet (Sanzewitsch 201); comitagiu, s. m. (partizan, agitator bulgar care acționa la ordinul unui comitet, făcînd incursiuni pe teritoriul altor state), din bg. komitadži, tc. komitaci (Ronzevalle 141).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu comite
ANAEROBIÓNTE s.f.pl. Bacterii anaerobe. [Pron. -na-e-ro-bi-on-. / < germ. Anaerobionten]. Vezi definitia »
ANTICITÁTE s. f. v. antichitate. Vezi definitia »
a scoate (pe cineva) din încurcătură expr. a ajuta (pe cineva) să iasă dintr-o situație dificilă. Vezi definitia »
foarte vechi Vezi definitia »
SEMIOBSCURITÁTE s. f. Stare a unui spațiu insuficient luminat; lumină slabă, care face ca obiectele să fie abia vizibile; penumbră, semiîntuneric. ♦ Fig. Lipsă de publicitate, de glorie. [Pr.: -mi-ob-] – Semi- + obscuritate. Vezi definitia »