Definita cuvantului comite
comíte (-t, -ís), vb. – A săvîrși, a face, a înfăptui. Lat. committere, fr. commettre (sec. XIX), conjug. ca trimite. – Der. comitent, s. m. (persoană care încredințează cuiva un mandat de împuternicire), din germ. Kommitent; comitet, s. n. (organ de conducere colectivă, comisie, delegație), din fr. comité, prin intermediul rus. komitet (Sanzewitsch 201); comitagiu, s. m. (partizan, agitator bulgar care acționa la ordinul unui comitet, făcînd incursiuni pe teritoriul altor state), din bg. komitadži, tc. komitaci (Ronzevalle 141).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu comite
INEFICACITÁTE, ineficacități, s. f. Faptul de a nu fi eficace, lipsă de eficacitate. – Din fr. inefficacité. Vezi definitia »
CONJUGÁTE s.f. pl. Ordin de alge verzi unicelulare sau pluricelulare filamentoase, care nu produc niciodată spori, reproducându-se prin conjugare (3) [în DN]; (la sg.) algă din acest ordin. [< fr. conjuguées]. Vezi definitia »
LASCIVITÁTE s. f. Caracterul a ceea ce este lasciv; înclinare spre senzualism; senzualitate, voluptate; obscenitate, imoralitate. – Din fr. lascivité. Vezi definitia »
IREFLECTIVITÁTE s. f. lipsă a reflexelor. (< fr. irréflectivité) Vezi definitia »
GRANDIOZITÁTE, grandiozități, s. f. (Înv.) Grandoare, măreție. [Pr.: -di-o-] – Grandios + suf. -itate. Vezi definitia »