Definita cuvantului suprafață
SUPRAFÁȚĂ s.f. 1. Față, parte exterioară a unui corp. 2. Întindere delimitată (de teren, de pădure) etc. ♦ (Geom.) Arie limitată de o linie închisă, măsurată în unități de măsură speciale. [< supra- + față, după fr. surface].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu suprafață
calcavúră (calcavúri), s. f. – 1. Curea cu care cizmarii fixează pantofii cînd îi repară. – 2. Bătaie. Tc. kalk vur (Iogu, GS, VI, 386). Vezi definitia »
BĂCÍȚĂ, băcițe, s. f. Femeie care conduce o stână; soția baciului. – Din baci + suf. -iță. Vezi definitia »
MACROSTRUCTÚRĂ, macrostructuri, s. f. Structura unui metal sau a unui aliaj, așa cum apare la examinarea cu ochiul liber sau cu o lupă. ◊ (În sintagma) Macrostructură socială = totalitatea relațiilor și instituțiilor dintr-o societate. – Din fr. macrostructure. Vezi definitia »
ALTÉȚĂ s.f. Titlu dat principilor și principeselor; înălțime. [Pl. -țe. / < it. altezza]. Vezi definitia »
CARÁFĂ, carafe, s. f. Sticlă cu gâtul lung și cu partea de jos bombată. ♦ Conținutul unei astfel de sticle. [Var.: garáfă s. f.] – Din ngr. karáfa, fr. carafe, it. caraffa. Vezi definitia »