Definita cuvantului zur
ZUR interj. ♦ (substantivat, s.n.) Zornăit. Ofițerul se îndreptă spre masa cocoanelor târșâind picioarele ca să-și asculte zurul delicat al pintenilor.
Sursa: DLRLC
Sursa: DLRLC
Cuvinte ce rimeaza cu zur
OFIÚR s. m. animal marin, asemănător stelei-de-mare, cu brațele mai subțiri și mai lungi, foarte mobile; șarpe-de-mare. (< fr. ophiure) Vezi definitia »
bonjúr2 (bonjurist) (înv.) s. m., pl. bonjúri Vezi definitia »
KIESELGÚR [CHI-ZEL-] s. n. diatomit. (< germ. Kieselgur) Vezi definitia »
MATÚR adj. variabil, antonim: imatur Vezi definitia »
DUR2, -Ă adj. 1. (despre corpuri) tare, solid; greu de străpuns, de zgâriat. ♦ consoană ~ă = consoană care nu are nici un element palatal în articulația ei. 2. (despre ape) cu mare proporție de săruri de calciu și magneziu. 3. (fig.) aspru; crud, brutal. (< fr. dur, lat. durus) Vezi definitia »