ștuculéț, ștuculéțe, s.n. (înv. și reg.) V. ștucșor. Vezi definitia »

șgranț, șgranțuri, s.n. (reg.) 1. fiecare dintre crestăturile ciocanului de ferecat piatra morii. 2. (în forma: șăranț) fiecare dintre crestăturile făcute cu ciocanul în piatra morii. Vezi definitia »

CLOȚ, cloțuri, s. n. Spărtură, fragment dintr-o cărămidă (mai ales de la demolări). – Cf. germ. Klotz. Vezi definitia »

secăréț², secăreáță, adj. (reg.; despre lanurile de grâu) prin care a crescut secară; (despre boabele de grâu) amestecat cu secară, secăros, secărit. Vezi definitia »

nocorubúț, -ă, adj. (reg.) prostuț. Vezi definitia »