Definita cuvantului surdină
SURDÍNĂ s.f. Amortizor de zgomot. ♦ Dispozitiv care se aplică unui instrument muzical pentru a-i micșora intensitatea sunetelor. ♦ În surdină = a) încet, cu sunete ușoare; b) fără zgomot, cu glas scăzut; în taină. [< fr. sourdine, cf. it. sordina].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu surdină
crúmpănă (-pene), s. f. – Cartof. – Var. crumpen(ă), crumpir(ă), crump(à), etc. Germ. Grundbirne (Borcea 184; REW 3892; cf. Byck-Graur 28), prin intermediul săs. Krumpirn în Trans., din sb., slov. krumpir în Banat și Olt. Vezi definitia »
TARÁNCĂ, tărănci, s. f. (Iht.; reg.) Ocheană. – Et. nec. Vezi definitia »
ACETILCELULÓZĂ s. f. ester acetic al celulozei, masă plastică, incoloră, mai puțin inflamabilă decât nitroceluloza. (< fr. acétylcellulose) Vezi definitia »
PORFÍRĂ1, porfire, s. f. (Înv.) Purpură. – Din ngr. porfíra. Vezi definitia »
LOPÁTĂ, lopeți, s. f. 1. Unealtă formată dintr-o placă de lemn sau de fier, ușor concavă, montată pe o coadă de lemn, cu care se ridică sau se aruncă pământ, pietriș, nisip etc. ◊ Loc. adv. Cu lopata = în cantitate mare, din belșug, din abundență. ◊ Expr. (Fam.) Sapa și lopata = moartea. A da la lopată = (despre cereale) a vântura. ♦ Cantitate de material cât se poate lua o dată cu această unealtă. ♦ Unealtă de lemn cu care se bagă pâinea în cuptor. 2. Vâslă1. – Din sl. lopata. Vezi definitia »